Renunțarea la moștenire: când are sens și cum se face

de · publicat · 5 min de citit

Renunțarea la moștenire este decizia prin care o persoană chemată să moștenească declară că nu dorește să primească drepturile succesorale. Declarația se face în formă autentică, la notar sau, în condițiile legii, la consulatul României. După renunțare, persoana este considerată că nu a fost niciodată moștenitor, iar drepturile se stabilesc pentru ceilalți succesibili potrivit legii ori testamentului.

Decizia poate avea sens dacă nu vrei să preiei bunurile și obligațiile unei succesiuni sau dacă acestea nu îți sunt utile. Totuși, existența unor datorii nu înseamnă automat că trebuie să renunți. Moștenitorii răspund pentru datoriile moștenirii, ca regulă, numai cu bunurile din patrimoniul succesoral și în limitele prevăzute de lege. Verificarea bunurilor și a obligațiilor este mai utilă decât o hotărâre luată din teamă.

Ai, de regulă, un an de la deces pentru a accepta sau a renunța. Înainte de declarație, contează și dacă ai făcut deja un act care valorează acceptare tacită. Nu poți alege prin simpla renunțare doar datoriile de care vrei să scapi și să păstrezi bunurile convenabile. Nici nu poți desemna, prin această declarație, persoana căreia îi va reveni partea ta.

Discută cu notarul despre situația familială înainte de a semna. Efectele pot fi diferite de cele presupuse.

Când merită să iei în calcul renunțarea

Un motiv posibil este că nu dorești să intri în coproprietate asupra unei case împreună cu alți moștenitori. Poate fi vorba despre o locuință în altă țară, greu de administrat, sau despre o succesiune cu bunuri de valoare mică și multe demersuri de făcut. Decizia îți aparține, dar trebuie să cunoști ce drepturi pierzi și cine poate dobândi partea rămasă.

Dacă există datorii, cere informații despre credite, ipoteci, restanțe fiscale și celelalte obligații ale persoanei decedate. Solicită notarului să te îndrume cu privire la stabilirea masei succesorale și, dacă este necesar, la inventarierea bunurilor. Valoarea aparentă a unei case nu spune cât rămâne după luarea în calcul a sarcinilor.

Datoriile, singure, nu justifică presupunerea că va trebui să plătești din propriul patrimoniu orice sumă rămasă neachitată. Moștenitorii legali și legatarii universali răspund pentru pasivul succesoral în limita bunurilor moștenite, proporțional cu drepturile lor, potrivit legii. Dacă ai semnat separat un credit ca debitor sau garant, acea obligație trebuie analizată distinct.

Uneori intenția reală este să lași bunul unui frate sau unuia dintre copii. Renunțarea nu funcționează ca o donație către persoana aleasă de tine. Înainte de a semna, cere notarului să îți explice cine ar fi chemat la moștenire în urma renunțării tale și dacă o altă operațiune corespunde mai bine scopului urmărit.

Termenul de un an și acceptarea tacită

Termenul general pentru exercitarea opțiunii succesorale este de un an de la deschiderea moștenirii, de regulă de la data decesului. În acest interval poți accepta sau renunța, dacă nu ai făcut deja un act cu efecte incompatibile cu alegerea dorită. Nu aștepta finalizarea dosarului succesoral pentru a clarifica opțiunea.

Acceptarea poate fi expresă sau tacită. Vânzarea drepturilor din moștenire, de exemplu, are valoare de acceptare. Și unele acte prin care dispui de bunurile succesorale pot produce acest efect. În schimb, simple măsuri urgente de conservare nu înseamnă neapărat că ai acceptat; contează împrejurările concrete.

Renunțarea propriu-zisă trebuie declarată autentic. Nu este suficient să îi spui unui membru al familiei că nu vrei nimic sau să refuzi să mergi la notar. Lipsa unei acceptări în termen poate avea efecte asupra drepturilor tale, dar nu este același demers cu o declarație de renunțare.

Nu poți renunța doar la un apartament și să păstrezi partea care ți s-ar cuveni din contul bancar, dacă ele fac parte din aceeași opțiune succesorală. Nici o renunțare condiționată sau formulată pentru a transfera direct partea ta unei persoane determinate nu este o simplă renunțare. Actul prin care cedezi drepturi către cineva anume poate valora acceptare tacită și trebuie analizat separat.

Cum faci declarația de renunțare

Poți da declarația de renunțare la orice notar public din România, nu doar la cel care instrumentează succesiunea. Dacă te afli în străinătate, o poți face, în condițiile legii, la misiunea diplomatică sau la oficiul consular al României. Anunță notarul care are dosarul succesoral, dacă procedura a fost deja deschisă.

Ia cu tine actul de identitate și datele necesare pentru identificarea persoanei decedate și a succesiunii. Notarul îți va spune ce acte de stare civilă sau ce alte documente trebuie prezentate în cazul tău. Înainte de semnare, explică-i dacă ai vândut, folosit sau administrat bunuri succesorale, pentru a verifica dacă ai acceptat deja tacit moștenirea.

Notarul îți prezintă efectele declarației, îți verifică identitatea și îți ia consimțământul. Declarația autentică se înscrie în registrul național notarial al opțiunilor succesorale, pentru a putea fi verificată în procedura de moștenire. Pentru întocmire și înregistrare se plătesc costurile aplicabile, pe care le poți cere în avans biroului notarial.

Cel care renunță este considerat că nu a fost niciodată moștenitor. El nu primește o cotă din patrimoniul defunctului și nu decide singur cui i se adaugă acea cotă. Notarul stabilește persoanele îndreptățite în funcție de lege, testament și de opțiunile exprimate de ceilalți.

Poți reveni asupra deciziei?

O renunțare semnată nu se poate retrage oricând, doar pentru că ulterior afli că un bun valorează mai mult. Legea permite revocarea renunțării numai în interiorul termenului de opțiune succesorală și dacă moștenirea nu a fost deja acceptată de alți succesibili. Revocarea are valoare de acceptare. Tocmai de aceea, verifică patrimoniul cât poți de bine înainte de a decide.

Mai există o întrebare importantă dacă ai copii. Nu presupune că partea ta le revine automat după renunțare. Ordinea în care sunt chemați moștenitorii și efectele concrete depind de componența familiei, de existența unui testament și de regulile succesorale. Cere notarului un calcul pentru situația reală, cu toate persoanele care ar putea avea drepturi.

Dacă vrei ca o anumită persoană să primească bunul, spune acest lucru înainte de a alege forma actului. Renunțarea în favoarea unui moștenitor determinat poate fi tratată juridic ca acceptare urmată de transmiterea drepturilor, cu efecte și costuri diferite. Nu semna o declarație pornind de la presupunerea că ea va avea efectul unei donații.

Cea mai utilă pregătire este o listă a bunurilor, datoriilor, moștenitorilor și actelor pe care le-ai făcut deja după deces. Cu aceste date, notarul îți poate explica dacă renunțarea este posibilă și ce efecte are. Vei putea lua o decizie înainte de expirarea termenului, cunoscând drepturile la care renunți.