Vinul de casă din struguri începe cu fructe sănătoase, vase curate și un plan pentru fiecare etapă a fermentării. Strugurii se aleg, se desprind de ciorchini, se zdrobesc, iar mustul rezultat este lăsat să fermenteze în condiții controlate. Drojdia transformă zahărul în alcool și dioxid de carbon. De aceea, recipientul trebuie să permită ieșirea gazului și să împiedice, pe cât posibil, intrarea insectelor și a impurităților.
Modul de lucru diferă în funcție de vinul dorit. Pentru un vin alb, sucul se separă de pielițe devreme. Pentru un vin roșu, pielițele rămân în contact cu mustul o perioadă, contribuind la culoare și gust. După fermentarea inițială, vinul este mutat de pe depuneri, lăsat să se limpezească și îmbuteliat când procesul este stabil.
Nu există o cantitate de zahăr care să se potrivească oricăror struguri. Soiul, maturitatea și condițiile în care au crescut schimbă compoziția mustului. Un densimetru te ajută să urmărești fermentația și să eviți deciziile luate doar după gust sau după numărul bulelor. Pentru primul lot, lucrează cu o cantitate mică, notează măsurătorile și păstrează fiecare vas curat. Așa poți înțelege ce a funcționat și ce trebuie ajustat data viitoare. Nu grăbi îmbutelierea doar pentru că lichidul pare deja liniștit.
Ce struguri și ce echipament alegi
Folosește struguri bine copți, fără mucegai sau zone putrezite. Sortează-i înainte de zdrobire și îndepărtează boabele deteriorate, frunzele și alte resturi. Calitatea fructelor influențează direct gustul vinului. Un lot de struguri stricați nu devine bun prin adăugarea unei cantități mari de zahăr.
Pentru început, pregătește un vas alimentar suficient de încăpător pentru zdrobire și fermentarea inițială. Ai nevoie de un instrument curat pentru zdrobit, o sită sau un săculeț pentru presare și un recipient pentru etapa următoare, prevăzut cu dop și supapă de fermentație. Un furtun alimentar pentru transfer, un densimetru și un termometru îți vor face munca mai ușoară.
Folosește numai recipiente potrivite pentru alimente, curate și aflate în stare bună. Un vas cu miros persistent sau cu zgârieturi greu de curățat poate afecta lotul. Spală echipamentul, apoi dezinfectează suprafețele care vor intra în contact cu mustul și vinul, respectând instrucțiunile produsului folosit. Repetă această pregătire la fiecare transfer, nu doar în prima zi.
Alege și o drojdie destinată vinului, potrivită stilului pe care vrei să îl obții. Urmează instrucțiunile de pe ambalaj pentru pregătirea și adăugarea ei. Fermentarea numai cu drojdiile prezente pe struguri este posibilă, dar rezultatul este mai puțin previzibil pentru un începător. Notează soiul, cantitatea de struguri și data la care începi lotul.
Cum pregătești mustul și începi fermentarea
Desprinde boabele de pe ciorchini și zdrobește-le suficient cât să elibereze sucul. Nu mărunți intenționat sâmburii, deoarece pot da un gust neplăcut. Pentru o cantitate mică, poți lucra manual cu un instrument curat. Dacă ai mulți struguri, un zdrobitor potrivit va face procesul mai uniform.
Pentru vin alb, separă sucul de pielițe prin presare înainte de fermentarea principală. Pentru vin roșu, pune în vas sucul împreună cu pielițele. Lasă spațiu liber deasupra, deoarece amestecul poate face spumă și își poate mări volumul aparent. Diferența dintre cele două metode explică o parte importantă din culoarea vinului obținut.
Ia o probă de must și măsoară-i densitatea înainte să adaugi drojdia. Notează valoarea și temperatura probei. Măsurarea îți oferă un punct de plecare pentru urmărirea fermentării. Nu adăuga zahăr după o cantitate fixă găsită pentru alt lot. Dacă mustul are nevoie de o corecție, aceasta trebuie stabilită pe baza măsurătorilor și a unei rețete potrivite.
Adaugă drojdia conform instrucțiunilor ei. Protejează vasul de insecte și impurități, fără să blochezi gazul produs în timpul fermentării. Ține-l într-un loc cu temperatură potrivită drojdiei alese și urmărește evoluția zilnic. Nu umple vasul până la margine și nu închide ermetic un recipient în care fermentarea este activă.
Ce urmărești în timpul fermentării
La vinul roșu, pielițele tind să se ridice la suprafață și formează un strat deasupra lichidului. Împinge-le periodic înapoi în must cu un instrument curat, potrivit metodei și rețetei folosite. Păstrează vasul protejat între intervenții. Contactul cu pielițele contribuie la extragerea culorii, dar suprafața nu trebuie lăsată neglijată.
După perioada de contact aleasă pentru vinul roșu, separă lichidul de pielițe prin scurgere și presare. Pentru vinul alb, sucul a fost separat mai devreme. Mută lichidul în recipientul pentru fermentarea următoare și montează dopul cu supapă. Aceasta permite dioxidului de carbon să iasă fără ca vasul să rămână deschis.
Urmărește temperatura, mirosul și densitatea. Bulele pot deveni mai rare pe măsură ce fermentarea încetinește, dar nu sunt singura dovadă că s-a terminat. Ia probe cu ustensile curate și compară valorile densității la câteva zile distanță. Nu turna înapoi proba din care ai măsurat.
Când fermentarea puternică s-a încheiat, redu spațiul gol deasupra vinului în recipientul folosit pentru limpezire, fără să împiedici eliminarea gazului dacă procesul continuă. Un spațiu foarte mare favorizează contactul cu aerul. Dacă observi mucegai, miros puternic de oțet sau alte semne evidente de alterare, nu încerca să ascunzi problema cu zahăr ori arome.
Pritocirea, limpezirea și îmbutelierea
Pe fundul vasului se adună treptat drojdie și alte particule. Pritocirea înseamnă mutarea vinului limpede într-un vas curat, lăsând depunerile în urmă. Folosește un furtun alimentar și evită să agiți lichidul sau să îl lași să curgă de la înălțime. Curăță și dezinfectează vasul nou înainte de transfer.
După pritocire, lasă vinul să se limpezească în continuare, cu supapa montată dacă mai există activitate. Uneori este nevoie de încă un transfer, în funcție de cantitatea de sediment. Nu muta vinul mai des decât este necesar. Fiecare transfer înseamnă un nou contact cu aerul și o nouă ocazie de contaminare.
Îmbuteliază numai după ce fermentarea s-a încheiat și densitatea rămâne stabilă. Un vin care mai conține zahăr fermentabil poate produce gaz în sticlele închise. Dacă vrei un vin dulce, nu adăuga pur și simplu zahăr înainte de a pune dopurile. Îndulcirea și stabilizarea cer o metodă potrivită, altfel fermentarea poate reîncepe în sticlă.
Spală și dezinfectează sticlele și dopurile, umple-le fără să tulburi depunerile și etichetează lotul cu data și soiul folosit. Păstrează sticlele într-un loc răcoros, întunecat și cu temperatură cât mai stabilă. Notează cum s-a schimbat gustul după o perioadă de păstrare. Primul lot îți va arăta cât de mult contează strugurii, curățenia vaselor și răbdarea la fiecare etapă.


