Miraculosul nuc izvor de sanatate

miraculosul-nucNucul a fost introdus în vestul și nordul Europei aparent pe vremea romanilor, iar în cele două Americi în secolul 17. Țările în care nucul este cultivat intens sunt Franța, Serbia, Grecia, Bulgaria și Romania (în Europa), China (în Asia), California (în America de Nord) și Chile în America de Sud. Recent,nucului s-a răspândit pe scară largă și în alte regiuni precum Noua Zeelandă și sud-estul Australiei.

Forme sălbatice de nuc s-au păstrat în Caucaz, Armenia, estul Turciei, nordul Iranului, Tibet, Afganistan, Pakistan şi nordul Indiei.
Primele livezi cultivate de nuci au existat încă din Antichitate, mai întâi în China, Japonia şi India, de unde a ajuns apoi în Europa, cand au fost aduși de romani.
Din cauza cantităţii mari de iod degajat de frunzele nucului, sub umbra nucului „nici iarba nu creşte“, insectele şi dăunătoriiocolesc acest arbore, iar oamenii evită odihna la umbra prea răcoroasă a nucului.

Părțile cu propiretăți curative ale nucului sunt frunzele tinere fără peţiol, florile mascule (mâţişori), fructele verzi, coaja fructelor la recoltare şi fructele uscate.
Frunzele tinere conţin: taninuri complexe, acizi organici (galic, elagic, cafeic, cumaric), un principiu amar (juglandină), oxinaftochinonă (juglonă, hidrojuglonă), inozitol, tirozină, clorofilă, pectine, ulei esenţial, vitamina C, iod legat organic, săruri minerale.
Coaja fructelor verzi conţine: taninuri catehinice, flavone, leucoantociani, naftochinone, acizi organici. Conţinutul ridicat de substanţe tanante (de tipul acizilor galic şi egalic) permite folosirea la tăbăcitul pieilor. Alte calcule arată că 1 kg coajă verde conţine 5-8 g vitamina C, adică atât cât se poate extrage din 10 kg de lămâi.

Fructele mature recoltate toamna conţin; substanţe grase (52-70%), proteine, glucide solubile (sub 5%), vitamine (A, B1, B2, C, E, PP), acizi graşi nesaturaţi, fibre alimentare şi săruri minerale de Cu, Zn, Mg, K, P, Fe, Ca.
Mulțumită conţinutului biochimic foarte diversificat, există multiple proprietăţi terapeutice ale frunzelor, cojilor verzi şi a nucilor.
Frunzele şi cojile verzi ale fructelor au următoarele însuşiri valorificabile în tratamentele medicale:
Ca utilizări interne acestea sunt indicate în diabet zaharat cu reducerea glicemiei, hepatită, icter, enterite acute, stimularea digestiei şi a funcţiilor hepatice, hemoragii digestive, candidoze, curăţirea sângelui, infecţii renale şi genitale, edeme renale, hemoragii uterine, eliminarea transpiraţiei nocturne la bolnavii de T.B.C., lipsa poftei de mâncare.
Modul de administrare este sub formă de ceiuri care se prepară ca infuzie simplă dintr-o linguriţă frunze uscate şi mărunţite la 200 ml apă clocotită, se infuzează 5-10 minute şi se beau 2-3 ceaiuri pe zi.
Pentru afecțiuni precum diaree, dizenterie, transpiraţii excesive, constipaţie, leucoree – (scurgere albă), rahitism (carenţa vitaminei D), scrofuloză (inflamarea ganglionilor limfatici, cervicali, inghinali sau axilari), intoxicaţii cu compuşi de mercur, helmintiază, hemoroizi interni, incontinenţă urinară, metroanexită, inflamaţia vaselor sanguine, curăţirea sângelui, se prepară o infuzie concentrată din 4 linguri cu frunze uscate şi mărunţite la 250 ml apă clocotită și se iau câte 3-4 linguri pe zi.