Despre nucile verzi, proprietati terapeutice

NUCI miezMiezul de nucă este un aliment foarte concentrat, cu valoare energetică de 650-700 kcal/100 g, mult mai ridicată decât la alte fructe. Bogăţia în vitamine şi în săruri minerale constituie o sursă principală de biocompuşi, necesari păstrării echilibrului nutriţional şi nervos precum şi unei bune funcţionări a muşchilor şi oaselor.

Nucile prezintă multiple proprietăţi terapeutice: nutritive, energizante, tonifiante fizic şi psihic, laxative, vermifuge, emoliente şi calmante.

Prezenţa uleiului din nuci, foarte bogat în unii acizi graşi (linoleic, linolenic, oleic, miristic), asigură proprietăţi colesterolice, depurative şi vermifuge.

Toate aceste componente biochimice au o mare importanţă în alimentaţia copiilor anemici şi rahitici, a convalescenţilor, a bătrânilor, a diabeticilor şi a vegetarienilor, deoarece nucile pot înlocui carnea şi conţin o cantitate foarte redusă de glucide solubile.

Nuca este un bun remediu pentru îmbunătăţirea memoriei şi a capacităţii de concentrare, un leac minunat contra oricărei boli mintale sau a durerilor de cap. O pastă obţinută din 6-8 nuci măcinate, amestecată cu o lingură de miere polifloră, într-un pahar cu suc natural, dă un energizant de excepţie, consumat prin înghiţituri mici, cu efecte în ateroscleroză şi în reducerea colesterolului.

Efecte favorabile se mai constată în boli cardiovasculare, tuberculoză, diabet, diaree, paraziţi intestinali, litiază renală, enurezis şi dermatoze. S-a constatat că femeile care consumă săptămânal minim cinci nuci, atât separat cât şi în diferite preparate de patiserie, vor prezenta cu 35% mai puţine riscuri de a avea accidente coronariene.

În utilizări externe se recomandă tratarea rănilor infectate (furuncule, eczeme, abcese, flegmoane) cu o pastă din mieji măcinaţi, amestecaţi cu făină şi smântână sau iaurt gras, care se aplică de două-trei ori pe zi pe zonele afectate. Treptat se constată o colectare a puroiului şi o protejare cutanată, mai ales în caz de arsuri, insolaţii şi bronzare excesivă.

Este foarte indicat consumul unui pahar cu suc de fructe, în care s-au introdus câţiva mieji măcinaţi de nucă şi o linguriţă de miere, realizând o băutură excelentă, gustoasă şi cu mare valoare energetică.

Uleiul de nucă, extras prin presarea miejilor, este indicat în alimentaţia dietetică pentru prevenirea aterosclerozei coronariene, reducerea colesterolului şi combaterea bronşitei cronice, a tuberculozei, constipaţiei, litiazei renale, leucoreei şi a paraziţilor intestinali (inclusiv teniaza şi toxocara). Contra aterosclerozei se iau intern câte două linguri ulei pe zi, iar la infestarea cu paraziţi intestinali se va consuma, timp de trei seri la rând, câte o salată de cartofi în care s-au pus 50 ml ulei de nucă.

La copiii rahitici şi anemici, precum şi la bolnavii de artrită reumatoidă sau cu artroze la încheieturile dureroase, se recomandă frecţii zilnice pe corp cu ulei din miez de nucă.

Preparatele pe bază de miez de nucă sunt mult folosite în cosmetică la revigorarea părului şi la întreţinerea tenurilor grase. Se iau două-trei nuci mari, se pisează uniform şi se amestecă cu câteva linguriţe de apă caldă până se formează o pastă albă; aplicată pe faţă şi pe decolteu se constată că după masarea pielii prin mişcări circulatorii apar efecte benefice de împrospătare a tenului, irigarea cu sânge şi curăţirea în profunzime, cu îndepărtarea stratului de celule epidermice moarte.

Uleiul de nucă este un component utilizat frecvent la prepararea săpunurilor de lux, a şampoanelor de păr. Introdus într-o alifie se aplică, de două-trei ori pe zi, pe răni şi plăgi uscate.

Despre nucile verzi

Dar nucile sunt utilizate în fitoterapie şi atunci când încă sunt verzi, înainte de a ajunge la maturitate. Astfel, cojile de nuci verzi sunt foarte bogate în vitamina C (de 40 ori mai mult decât sucul de portocale sau de 10 ori mai mult decât sucul de lămâi).

Preparatele din coji sunt eficiente în:

– fortifierea stomacului slăbit şi a intestinelor leneşe;

– îmbunătăţirea funcţionării ficatului şi a tractului gastro-intestinal;

– purificarea sângelui şi normalizarea consistenţei sângelui îngroşat;

– tratamentul incontinenţei urinare;

– tratarea infecţiilor streptococice şi stafilococice.

În uz extern, preparatele din coji verzi sunt utile în terapia micozelor cutanate şi a pitiriazisului pe faţă.

Cojile tocate se pot aplica sub formă de cataplasmă contra sciaticii, a nevralgiilor dentare sau pot fi folosite la vopsirea părului.

O reţetă casnică utilizează cojile verzi (500 g) în obţinerea unui lichior stomahic pentru convalescenţi, nevralgii dentare şi paraziţi intestinali, după macerare timp de trei luni într-un litru de rachiu. După filtrare, se amestecă cu trei litri vin şi se îndulceşte cu zahăr sau cu miere de albine, într-o cură de o lună, având efecte în creşterea rezistenţei sistemului imunitar, accelerarea metabolismului, stimularea poftei de mâncare, anemie, astenie şi oboseli.

Nucile verzi, recoltate înainte de Sânziene, când pot fi înţepate uşor, servesc la prepararea unei tincturi sau a unui lichior foarte gustos, cu efecte în înlăturarea leneviei stomacului, în colita de putrefacţie, lipsa poftei de mâncare, anemie, astenie şi în curăţirea ficatului şi a sângelui prea îngroşat. Se aleg 20 nuci mari, se curăţă de coajă, se taie în sferturi şi se pun într-o sticlă cu gât larg cu un litru alcool de 40 de grade; după două-patru săptămâni de expunere la soare sau la un loc călduţ, se strecoară şi se adaugă două-trei cuişoare, o bucată de scorţişoară, un baton de vanilie, coaja de la jumătate de portocală şi 500 g zahăr dizolvat într-un litru de apă. Lichiorul se trece în sticluţe de culoare închisă şi se consumă câte o linguriţă plină, înainte de mesele principale, într-o cură de o lună.