Apollo 11: Oamenii au primit interdictie pe Luna?

Apollo 11: Oamenii au primit interdictie pe Luna?

Între anii 1969 şi 1972 NASA a efectuat numeroase misiuni pe Lună. Apoi, dintr-o dată, Luna a devenit un loc lipsit de interes și de atunci nu a mai fost lansată nici măcar o sondă spațială spre Lună.

Din punct de vedere logic explicația NASA nu are niciun sens, motiv pentru care am ales să vă prezentăm adevărul dincolo de culise.

Astronomul Evgheni Arsiukin şi matematicianul ufolog Vladimir Ajaja, ambii de origine rusă, au realizat numeroase documentare cu privire la adevăratul motiv pentru care omenirea nu mai pune piciorul pe Lună. Acestea au fost prezentate la posturile de televiziune din Rusia și au prins credibilitate datorită dovezilor aduse de cei doi specialiști.

Cotidianul Pravda a publicat şi el o serie de destăinuiri şi fotografii despre clădirile aflate pe partea nevăzută a Lunii, despre entităţile extraterestre care sunt acolo şi despre maşinile lor ciudate, enigmaticele OZN-uri, care ne dau atâta bătaie de cap.

Întreaga poveste a început cu misiunea Apollo 11. Atunci a fost realizat un dialog fascinant între astronauții Neil Armstrong, Buzz Aldrin şi Centrul de Control. Această înregistrare a ajuns în lumina reflectoarelor mass media și întreg adevărul a început să transpire.

Chiar dacă noi oamenii credem că Luna este satelitul planetei noastre, acesta nu ne aparține. Luna este proprietatea unei civilizații extraterestre, care desfășoară activități intense acolo, iar oamenii când au pus piciorul pentru prima dată, au deranjat. În acest fel, omenirea a primit interdicție pe Lună.

Iată discuția dintre cei doi astronauţi americani și Centrul de Control:

Armstrong:
– Ce a fost asta? Ce dracul a fost asta? Asta e tot ce vreau să ştiu!

Controlul misiunii:
– Ce se întâmplă acolo? (întreruperi, paraziţi) Apollo 11, mă auzi? Ce se întâmplă?

Apollo 11:
– Chestiile alea sunt imense, domnule! Enorme. Oh, Doamne! Nu-mi vine să cred! Repet, mai sunt şi alte nave spaţiale aici, aliniate pe marginea cealaltă a craterului! Ei sunt pe Lună şi ne privesc acum!

Armstrong & Aldrin:
– Astea sunt lucruri gigantice. Nu, nu, nu este o iluzie optică. Nimeni nu va crede asta!

Houston:
– Ce… ce… ce…? Ce naiba se întâmplă? Ce s-a întâmplat cu voi?

Armstrong & Aldrin:
– Ei sunt aici, sub suprafaţă.

Houston:
– Ce e acolo? (paraziţi, emisie întreruptă, interferenţe) Controlul cheamă Apollo 11.

Armstrong & Aldrin:
– Am văzut nişte vizitatori. Ei au fost aici pentru un timp, observând instrumentele.

Houston:
– Neclar! Repetaţi ultima informaţie!

Armstrong & Aldrin:
– Spun că aici sunt şi alte nave spaţiale. Sunt aliniate pe marginea cealaltă a craterului!

Houston:
– Repetaţi, repetaţi comunicarea!

Armstrong & Aldrin:
– Am conectat transmisia automata. Îmi tremură rău mâinile şi nu mai pot face nimic. Încercăm să filmăm. Dar dacă aceste camere nu vor înregistra nimic, cine ne va crede?

Houston:
– Aţi înregistrat ceva pe film?

Armstrong & Aldrin:
– Nu avem niciun film la noi. Am făcut trei fotografii. Farfuriile zburătoare sau ce-or fi ne-au stricat filmul.
Houston:
– Aici controlul. Unde sunteţi acum? Ce-i cu gălăgia asta despre OZN-uri? Terminat.

Armstrong & Aldrin:
– Au aterizat aici. Sunt aici şi ne privesc. Se uită la noi.

Houston:
– Oglinzile, oglinzile le-aţi instalat?

Armstrong & Aldrin:
– Da, sunt puse unde trebuie. Dar oricine a venit cu navele alea spaţiale, cu siguranţă mâine poate veni să ni le demonteze. Terminat.

Această discuție este epică și explică întreaga poveste despre Lună. Ea a fost recepționată și de specialiștii ruși, care urmăreau misiunea Apollo 11. A fost făcută publică pentru ca toți cei interesați să înţeleagă că în jurul nostru se petrec lucruri extrem de importante și chiar dacă avem senzația că suntem de capul nostru pe Terra este doar o idee eronată.

Save