Amelioreaza durerile reumatice si previne depunerea grasimilor

Amelioreaza durerile reumatice si previne depunerea grasimilor

”Aspirina naturală” ameliorează durerile reumatice și previne depunerea grăsimilor pe pereții vaselor de sânge
Salcia, primul copac de la noi care infrunzeste primavara si care se adapteaza usor la orice tip de schimbari de temperatura, creste in locuri umede, pe malul apelor, in lunci, la campie si deal, dar si in parcurile din orase.

De la salcie, in scop terapeutic se foloseste scoarta de pe ramurile tinere, de doi, trei ani. Folosita de mii de ani pentru tratarea bolilor reumatismale, a hemoragiilor, dezinteriei si febrei, scoarta de salcie alba a devenit importanta in urma cu peste o suta de ani, cand i-au fost descoperite si au fost izolate principalele substante active care ii confera calitatea de medicament naturist, si anume salicina.

Acidul acetilsalicilic, componenta principalã a renumitei aspirine, a fost extras pentru prima oarã din scoarţa de salcie, în anul 1838. Ulterior, acidul salicilic a fost sintetizat pe cale chimicã, fiind utilizat pe scarã largã în industria medicamentelor antiinflamatoare.
În scop terapeutic se recoltează scoarţa ramurilor tinere, frunzele şi florile de tip masculin (mâţişorii).

Insasi denumirea de acid salicilic a aspirinei este imprumutata de la numele latin al zecilor si sutelor de specii de salcie raspandite pe intreg globul (salix sp.).
Coaja de salcie, culeasa primavara, inainte sa-i dea frunzele, este extrem de bogata in salicilati, fiind initial materia prima pentru aspirina.

Ulterior, acidul salicilic a fost sintetizat pe cale chimica fiind utilizat pe scara larga in industria medicamentelor antiinflamatoare.
Salcia alba (Salix alba) este un arbore care poate atinge chiar si 20 de metri intaltime, coroana stufoasa intalnita in zona de campie si deal, pe marginea apelor, prin lunci, depresiuni, zavoaie.

Salicinul din scoarta de salcie are un efect de mai mare durata decat aspirina sintetica, desi initial actioneaza mai greu.
Scoarţa de salcie conţine o cantitate importantã de compuşi salicilici şi taninuri, precum şi cearã, vitamine, celuloză, rãşini, oxalaţi.
Acţiune
Substanţele active conţinute în scoarţa de salcie conferã preparatelor medicinale proprietãţi antireumatice, antiinflamatoare, analgezice, sedative, antipiretice, tonice, astringente, hemostatice.
Indicaţii terapeutice
Preparatele din scoarţã de salcie sunt utilizate în afecţiunile reumatice, pentru calmarea durerilor şi combaterea febrei, în stãrile de iritabilitate nervoasã şi anxietate, în insomniile pe fond nervos, în dismenoree, nevralgii, dureri musculare, stomatite, pentru combaterea transpiraţiei la picioare etc.
Extractul de scoarță de salcie are efecte vasodilatatoare și antioxidante, previne depunerea de grăsimi și de colesterol pe vasele de sânge, pe arterele coronare și previne îngroșarea lor fiind folosit pentru prevenirea unui infarct.

Administrare:
Decoctul de scoarţã de salcie se preparã din 2 linguri de produs mãrunţit, la 1 canã cu apã. Se administreazã 3-4 linguri pe zi.
Se poate administra şi sub formã de pulbere în dozã de jumătate de linguriţã înaintea celor trei mese principale.
Decoctul pentru uz extern, utilizat în caz de stomatitã, se preparã din 4 linguri de scoarţã mãrunţitã, la 1 canã cu apã. Se face gargarã de mai multe ori pe zi.
Pentru combaterea transpiraţiei urât mirositoare de la nivelul picioarelor se fac spãlãturi locale cu decoctul concentrat preparat din 100 g de scoarţã de salcie la 1 litru de apã.
Precauţii şi contraindicaţii
Administrarea în doze prea mari poate sã ducã la apariţia unor fenomene nedorite cum ar fi cefaleea, ameţelile, greţurile şi vãrsãturile, diareea, convulsiile.